Nu am mai scris de ceva vreme o filă de jurnal, dar cred ca astăzi e timpul pentru una.
Vara aceasta a fost una destul de încărcată pentru mine; am vizitat multe locuri, am făcut multe fotografii și mi-am ieșit mult din zona de confort, mai ales în ceea ce privește condusul.
Fotografii am făcut suficiente și, dacă la începutul anului nu știam câte postări o să fie pe aici, acum pot să zic că o să fie până la sfârșitul anului, doar timp să am să le editez.
Aceasta este partea drăguță din vara aceasta, iar ce nu a fost drăguț în ultima lună și jumătate sunt trei vizite la urgențe, două internări prin spital și o operație care m-a cam dat peste cap. În următoarele 3 luni va fi nevoie să iau lucrurile mai încet, să îmi fac obiceiuri noi, să renunț la unele din cele vechi și să reînvăț anumite lucruri.
Dacă după prima internare în spital nu mă mai simțeam eu în corpul meu, după a doua am simțit slăbiciune și neputință. Au fost momente când tot ce voiam era să închid ochii și să mă trezesc când totul a trecut: operație, recuperare, durere interioară… Dacă primele două au trecut sau o să treacă din inerție, pe al treilea încerc să îl gestionez, iar uneori îmi iese, uneori nu.
Am noroc că am oameni faini lângă mine, care mă ascultă și mă susțin, doar că simt că i-am încărcat și pe ei în această luptă a mea cu mine (cu acea parte din mine care s-a plâns mult și care nu mai vedea luminița de la capătul tunelului). Mulțumesc că ai fost lângă mine și ai navigat printre versiunile de Andrei care erau speriate/pierdute pentru a-l aduce pe cel cu direcție la cârmă.