Durerea…

Durerea…
By Andrew Diaconesque

O simt… mă-ngenunchează,
De ce ai dispărut?
De ce?!
Absența ta mă doare,
Am vrut să te revăd
dar nu mai puteam,
Doar eu te mai știam
dar nu te găseam,
Nimeni nu își amintea nimic,
Parcă ai fi fost un vis,
Dar știu că ești reală,
Știu că ești aici și vreau să povestim,
Mi-e dor de noi, de visele glorioase,
De țelurile ce le-avem.
Te rog… din toată inima te rog,
Amintește-ți de mine
și nu mă părăsi;
Sunt încă aici,
așteptându-te să vii.

Răspuns la „Durerea…”

  1. Doina

    Sper ca va veni o zi cand aceasta durere va disparea complet si locul ei va fi luat de multa bucurie si fericire si realizarea viselor neimplinite pana in prezent

Răspunde-i lui Doina Anulează răspunsul

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

,

Tags: