Paradoxul conștiinței De ce oare greșim și mai apoi gândim? De ce oare regretăm unele decizii luate și ne gândim ce s-ar fi întâmplat dacă am fi ales exact opusul? De ce oare indiferent de ce alegem, la un moment dat tot vom suferi? Am căutat ani la rând fericirea…

Portal spre tinerețe By Andrew Diaconesque Să fii copil e cel mai bine, Ești liber fără griji, ești doar cu tine. Iar acea vârstă minunată, Nu crezi c-o vei mai întâlni vreodată. Oare crezi că poți să revii, În acea lume plină de amintiri vii? Oare crezi că poți să…

Ciupercuță By Andrew Diaconesque A plouat așa deodată Iar noi am apărut îndată. Suntem mulți, asta o știm și noi Dar nu toți suntem bravi eroi. Unii sunt doar niște scursuri, Asemeni unor mari minciuni. Dar eu nu vreau să te rănesc Pe tine ființă minunată pe care o doresc.…

Distanță la un punct relativ By Andrew Diaconesque Între mine și tine e doar un drum, Un drum cam lung, plin de gropi, Pe care trupul este neputincios să-l isprăvească Dar sufletul e veșnic visător; Îi este dor de tine, De privirea ta caldă, De ochii tăi gri, De zâmbetul tău…

Dialog în trei sau monologul sufletului By Andrew Diaconesque EU: Ne-am adunat aici să rezolvăm odată trecutul, prezentul si viitorul să știm ce-am greșit și să nu mai repetăm aceleași greșeli. EGO: Da… vezi să nu. Așa ai zis și data trecută cu trecutu’ și nu am rezolvat nimic. EU:…

Vinovat By Andrew Diaconesque Priveam la tine vinovat. Îmi era greu să-ți vorbesc Și ce-am în gând să-ți mărturisesc. Imi fac curaj să-ți povestesc Despre cum eu pe tine te iubesc. Știam că lucrul acesta e de prisos Și continuam să-l fac, poate nu era cel mai cu cap, Dar…

Străinul By Andrew Diaconesque Străin am fost în lumea mea, Străin m-ai considerat tu în a ta. Străin am fost când am vrut să te cunosc Străin am fost când am plecat pe jos. Oricât am vrut să te cunosc, Găseai motive fără rost. Ba nu azi, Ba nu mâine,…

O rațiune încâlcită By Andrew Diaconesque Încep prin a te-ntreba: Merită să lupți sau poți abandona. Privind la tine consider lupta un scop Ce nu-l va înțelege nimeni, fără puțin noroc. Și totuși unii spun că e-n zadar, Dar eu nu pot să renunț la tine; Ființă minunată care m-a…

Un suflet încarcerat By Andrew Diaconesque În sufletul meu mai mic, mai mare S-au adunat mulțime de ocare Și ură pentru cea pe care, O vedeam un minunat soare. Și te-am iubit, haină zdreanță, Pe tine si intențiile tale haine Ce mă distrugeau pe mine. Și ți-am dat mereu a…

Eliberarea unui suflet chinuit By Andrew Diaconesque Plângi pe umărul meu, Plângi la bine și la greu. Plângi pentru un singur rost Plângi fiindcă eu am fost, cel care ținând la tine, am căutat să-ți fac un bine. Dar te rog să fii puternică Să lupți precum o stea Să…

O provocare propusă de Vanessa de a scrie amândoi o poezie și dusă la bun sfârșit. Steaua 1816 Te-am așezat pe o cometă Purtându-te în ochii mei, Și te-am privit ca o chiuvetă, Erai beată, cu tot cu ei. Și ți-am spus de atâtea ori, Alcoolul nu e pentru minori Dar…

Poveste pentru doi ochișori… By Andrew Diaconesque Doi ochi, frumoși, micuți, Au ajuns să mă-npresoare. M-au făcut privind în gol să-i admir și ieri și azi și maine, Căci cerul oglindit în ei nu poate fi, mai albastru mai senin, mai limpede. E oare această frumusețe un lucru fermecător? E…

Drama sufletului By Andrew Diaconesque Destin de foc împerecheat în stele Pământul pustiu îl cere. Îl cere spre duh, spre infinit Pământul de lut neobosit… Interior de vârstă medie Se aruncă ca un chin, Eu care pământul nu-l vede Și totul pare mai senin. Trupul greu acum… Se întoarce… și…

Sânge transparent By Andrew Diaconesque Cuțit înfipt în os Care învârtit destinu-l alungă, Mă face să mor încercând a-l scoate, Mă face să uit cine sunt, ce sunt, Sunt doar o nălucă. O nălucă de sentimente pustii, O inimă moartă printre cei vii, Un om fără speranță, Ținut la distanță,…