Cazi din cer, cam de la douăzeci de metri.
Simți asfaltul și nu vrei să te ridici.
Vrei doar să simți asfaltul și să știi că nu poți cădea mai jos.
Dacă șocul nu a fost suficient, începi să simți o căldură pe corp.
E doar sângele care începe să își facă și el apariția, mai timid.
Te gândești mai bine și defapt nu ai cazut pe asfalt ci pe o sticlă.
Cioburile încep să îți pătrundă în corp.
E oare posibil să ți le asimileze corpul tău?
Începi să simți în sfârsit durerea fizică.
E mai plăcut… măcar nu mai doare în interior.
Închizi ochii și crezi că s-a terminat.
Deschizi ochii și crezi că o să fie mai bine.
Vezi ceasul pe noptieră, 6:57,
Bună dimineața, e o nouă zi…

Cum ești?
Nu știu să răspund la întrebarea asta…
De ce nu știi?
Pentru că mă simt pierdut…
Doar pierdut?
Și mă doare…
Și de ce doare?
Pentru că îmi lipsește…
Ce îți lipsește?
Mesajele, vorbele, gândul, totul…
Și de ce îmi spui mie lucrurile acestea?
Pentru că ești eu… Noi trebuie să acceptăm prezentul…
Pentru a putea construi viitorul… știu asta dar ce vrei să faci mai departe?
Vreau să procesez ce s-a întâmplat…
Cum vrei să faci asta?
Încă nu știu… speram să ai tu o soluție…
În primul rând dă-ți timp. Hai să curățăm rana aceasta.
Mă doare… Poți mai ușor… te rog…
Încercăm…

Te doare?
E suportabil…
Încă nu am scos ciobul cel mare.
Și vrei să îl scoți acum?
Doar când ești pregătit.
Vrei să zici suntem pregătiți.
Nu vrei mai bine să scot cioburile acestea mai mici deocamdată?
Aș vrea dar tot va trebui să îl scoți și pe cel mare.
Știu dar nu te văd pregătit să înduri atâta durere… nu acum.
Să îți zic sincer, îmi este frică…
De ce îți este frică?
De a rămâne fără aceste cioburi. Sunt tot ce mi-au rămas.
Hai mai bine să le scoatem.
Dar…
Nu le aruncăm, doar nu le mai lăsăm să ne rănească…
Și ce o să pun în locul lor?
Aș minți să îți spun că am un răspuns acum.
Nu ne minți.
Atunci hai să avem răbdare…

Ai văzut?
Am văzut…
Ți-a plăcut?
Mi-a plăcut…
Te chinui singur.
Vreau să mă mai uit odată…
Doar odată?
De mai multe ori.
Și nu o să te plictisești?
Ai văzut tu vreodată magie plictisitoare?
Dar ți se pare asta magie?
Le tot văd că dispar, unul câte unul, în mod diferit…
Și nu ar trebui să îți pui o întrebarea unde sunt?
Dacă m-aș întreba unde sunt atunci nu ar mai fi magie.
Vezi că tricoul și-a schimbat culoarea. E magie?
Poate sau așa cred. Uite ce culoare rubinie se face.
Întoarce-te să văd.
S-a întâmplat ceva?
Da. Le-am găsit. Ia loc.
Dar…
Avem de scos mai multe cuțite…

Am crezut că o să fie basmul nostru…
Ai crezut…
Am crezut că o să fie altfel…
Ai crezut…
Am crezut că…
Te opresc să mai crezi…
Vreau să cred în continuare că într-un final o să fie bine.
Nu există bine. Nu există rău. Există prezent.
Dar dacă există bine în viitor?
Până să trăim viitorul încă suntem în prezent.
Dar eu vreau să trăim viitorul acela frumos fără griji.
Ai învățat ceva din prezent?
Dar nu știu să învăț.
Defapt nu vrei să accepți realitatea.
Poate o să fie bine totuși…
Vrei să mă faci să cred în speranța ta?
Dă-i doar o șansă…
Sau acceptă realitatea…

E destul de liniște pe câmpul acesta.
Suntem doar noi…
Simți adierea ușoară a vântului?
O simt…
Parcă lipsește ceva…
Nu lipsește nimic, ți se pare…
Chiar crezi că mi se pare?
Dacă voia, era aici cu noi.
Poate nu știe unde suntem.
Indicațiile erau destul de clare.
Poate întârzie…
Suntem de mult timp aici așteptând…
Poate o să apară…
Și-a dorit să fie în altă parte.
Poate…
Poate ar trebui să te liniștești. Nu apare…