Dragă prieten,
Vreau să pot să te numesc încă prieten pentru că îmi lipsești. Mi-a luat ceva să realizez dar îmi lipsește prietenia ta și nu înțelegeam de ce nu mă simt împăcat.

Atunci când am greșit în acea vară, am fost prea orgolios să îmi admit partea mea de vină. M-am simțit rănit, bulversat și pierdut pentru ce s-a întâmplat și nu am vrut să îți mai răspund la mesajele de după. M-am supărat pe tine și nu ți-am comunicat lucrul acesta, am fost un ignorant.

Faptul că nu mi-am asumat și eu partea mea de vină m-a făcut să nu pot să te iert și nici să mă iert. Au trecut zile și nopți, luni chiar în care gândul meu nu a fost împăcat cu ce s-a întâmplat, am încercat să fug de aceste emoții și mă prindeau din urmă iar rezultatul era de nedescris.

Mi-a luat ceva timp să îmi fac curaj să scriu aceste rânduri, nu știu dacă o să le citești vreodată, nu știu dacă acesta este un adio sau o să ne mai revedem dar îmi lipsești prieten drag…