Vineri după-masă am plecat la Sighișoara, încet fără mă grăbesc după ce în acea dimineață de 13.12 bunicu a plecat dintre noi. Era internat deja de o săptămână la spital și mental mă pregătisem că va urma și ziua aceasta.

La Sighișoara, pe lângă bunicu, pe curte mai aveam și 2 căței(un cățel și o cățelușă) pe care i-am adus în iunie 2009, după ce ne-am întors de la înmormântarea lu’ mamaia din Moldova. Cățeii s-au atașat de toți de pe curte dar cel mai tare pot să zic că se atașaseră de bunicu care se juca cu ei și le dădea de mâncare regește.

Din ce mi-au zis ai mei, după ce ambulanța l-a luat pe bunicu, cățeii s-au întristat și nu prea mai voiau să mănânce. Când am ajuns acasă i-am întrebat pe ai mei de căței și mi-au zis că ea nu e pe acasă iar pe el nu îl găsesc.
De când era mică, ea avea obiceiul să fugă de acasă, fie sărea gardul, fie prin gard, fie trecea prin vale și mergea la ceva doamna mai în vârstă unde se juca dar revenea tot timpul și dacă nu putea intra în curte, stătea în fața porții și aștepta să vină să îi dea drumul cineva.
Cățelul în schimb fiind mai mare el stătea la ușa de la intrarea a lu’ bunicu și îl urmărea, când ieșea bunicu pe poartă o lua pe lângă picioarele lui, dădea o tură în sus și în jos pe stradă și dacă era bunicu încă la poartă intra, dacă nu, se punea în fund în fața porții și aștepta și să i se deschidă.

Sâmbătă dimineața cățelușa a revenit și i-am zis lu’ tata să ne uităm dacă nu s-a băgat pe undeva cățelul și s-a blocat. După vreo 20 minute, am coborât din camera mea și îmi zice tata ca l-a găsit sub o masă, destul de adânc băgat în fața ușii de la bunicu. Am luat lanterna și m-am uitat să văd mai bine și din păcate, câinele plecase și el din această lume.

Vreau să cred că Moxi(așa cum îi zicea bunicu la cățel) a plecat ca să îi țină companie și pe lumea cealaltă așa cum a făcut-o în ultimii 15 ani.