Vara aceasta am ieșit mai puțin ca anul trecut.

Au fost zile când tot ce îmi doream era să am parte de liniște. Adevărul e că poate m-am autoizolat încet de oameni. Aș zice ca îmi place acest lucru dar nu vreau să mă mint pentru că nu îmi place. Mai bine reformulez: m-am autoizolat de anumiți oameni.

Nu spun că oamenii sunt buni sau răi, sunt doar oameni cu calități, defecte și priorități.

Cuvântul priorități merge alături de cuvantul scuze. Ele la rândul lor pot fi reale, imaginare și patetice. Ultimele două sunt în strânsă legătură.
Mi-a luat ceva timp să înțeleg că scuzele imaginere și patetice sunt o formă de evitare iar unii o folosesc din frică, alții pentru a-și păstra statutul și reputația. Pe cei din prima categorie îi înțeleg parțial dar ceilalți pentru mine sunt neasumați.

Începe toamna și deja mă găndesc faptul că ziua va fi tot mai scurtă… Prevăd deja astenia de toamnă cu toping de anxietate.

Dacă ai avut răbdare să citești păna aici, îți las o poză de săptămâna trecută dintr-un loc în care nu am mai fost de anul trecut din iunie dar e foarte fain indiferent ca e soare sau sunt nori.