Au trecut 5 luni și nu m-am simțit pregătit să discut acest subiect dar cred că este timpul să o fac. Am crezut că dacă îmi văd de viață o să am liniște dar se pare că nu e așa.

S-au scris multe, s-au zis multe, s-a creat „artă” din tot ce am zis, ce am făcut ca într-un final să îți câștigi imaginea de artist.

Cred că e timpul să îmi spun și eu povestea mea, versiunea mea a poveștii pentru că până acuma am tăcut și nu mi-a păsat de „arta” ta, dar observ că în continuare, dacă nu ai tu ultimul punct de vedere nu se poate încheia discuția.

Știu că sunt un bau-bau pentru tine și pentru urmăritorii artei tale că doar așa am fost portretizat de către tine. Nu știu dacă ți-ai făcut prieteni cu această artă și câtă apă îți dau la moară dar mă bucur că ți-ai găsit fani. O să îi numesc fani în continuare pentru că totul este doar la suprafață(În opinia mea! Preceizez asta că altfel ies interpretări), îi întâlnești doar după cele 3 minute de glorie pe care le ai pe scenă și după uită de tine sau în primele 3 zile după ce publici ceva nou(aș fi zis inițial o zi dar îmi apare că ai platit pentru reclamă așa că o să zic 3).

Dragă cititorule,
Dacă ai citit până aici și crezi că sunt hater să știi că sunt în acest context și pe acest subiect. Este în regulă dacă nu vrei să citești mai departe, o să vină și alte articole mai interesante.

În continuare o să fac o analiză a cuvintelor „context” și „subiect” raportat la artistul nostru.

Îți acord premiul întâi pentru scoaterea din context a mai multor discuții avute cu mine și mixarea subiectelor. Pe baza acestui mix ai creat un personaj pe care l-ai folosit în arta ta, cu toate că nu i-ai dat un nume, au fost destui oameni care l-au asociat cu mine, cu ce am făcut în trecut, cum sunt eu, etc. Nu spun că am făcut doar lucruri bune că am făcut și eu o prostii acum 10 ani, dar nu o să le tot folosesc de dragul artei(o să revin la acest subiect puțin mai jos). Ți-am spus atunci că mă deranjează lucrul acesta iar într-un final mi-a zis următoarea replică: „Dacă oamenii sunt proști și își fac o părere despre tine raportat la ce scriu, nu este problema mea…”.
Ironia a făcut că la momentul publicării unei astfel de postări, nici nu apucasem să citesc postarea dar deja aveam un mesaj pe messenger care suna cam așa: „…X avea dreapte, trebuia să îți dau block…” și ce a fost dureros a fost faptul că venea de la persoană la care țineam mult de tot.

Revenind la prostiile pe care le-am făcut acum mai bine de 10 ani, sunt lucruri de care nu sunt mândru și nu are rost să le enumăr aici: am făcut oameni să sufere, am trecut dintr-o extremă în alta în ceea ce privește empatia(de la prea multă la mi se rupe de toți și toate). Nu pot să șterg ce am făcut, pot doar să învăț să nu mai repet aceleași greșeli.
Am avut multe momente când eram frustrat și mai am și acuma uneori dar nu le mai transform în „artă” pentru că nu mai rezoz cu asta. Acum o lună, povesteam cu cineva referitor la poeziile pe care le-am scris și sunt postate aici pe blog și am spus că nu este ceva ce aș mai scrie. Am ceva drafturi legate de ceva proze de prin 2019 pe care am vrut să le public vara trecută în august dar simțeam că dacaă fac asta, o fac doar din durere. Ultima poezie pe care am scris-o a fost acum 4 ani și a fost o dedicație așa că nu cred că o voi publica vreodată.

Închei aici capitolul acesta, poate o să revin ma încolo cu o continuare sau poate nu, depinde cum vor evolua lucrurile. Dacă are cineva de adăugat ceva, îl aștept în secțiunea de comentarii.