E întuneric în jurul meu. Încerc să mă ridic dar constat cu groază că sunt legat de o masă. Încerc să forțez legăturile dar totul e în zadar. Am zis să mă calmez pentru a-mi face un plan de evadare dar simt că mă înmoi. Un bec puternic se aprinde deasupra mea. Pot în sfârșit să văd ce mă ține legat de masa aceea. Este o frânghie groasă de cânepă având culoarea roșiatică. Mă uit mai atent la mâinile mele și vad urme de răni adânci, de aici și culoarea roșiatică a frânghiei cu care sunt legat.
O ușă se deschide ușor cu un scârțâit pronunțat iar pe ea intră o persoană a cârei fețe era acoperită; ea cară cu ea o bucată de sticlă. Așează sticla ușor pe o masă cu picioare și începe să o împingă către masa unde mă aflu eu. Încerc să mă uit mai atent, poate îmi dau seama cine este în spatele măștii dar era degeaba. Lasă masă lângă mine și se duce pe la capul meu în întuneric. Aud un sunet metalic de la o foarfecă aruncată într-o într-un vas. Reușesc să-mi întorc capul și pe lângă foarfecă, persoana misterioasă mai aruncă un bisturiu ruginit, un ac, niște ață neagră și un ciocan. Mai scotocește pe acolo și mai găsește un vas mai mare în care pune vasul cu ustensile. Se întoarce către mine; vine cu pași apăsați și așează vasele peste bucata de sticlă apoi începe să strângă și mai tare legăturile de la mâini și de la picioare.
Simt cum încep să îmi amorțească încet mâinile. După ce se asigură că nu pot să mă mișc își trage un scaun lângă masa unde sunt întins; abia acum constat că respectivul nu are nici chip, iar masca o poartă doar de formă. Mă uit cu dispreț la el și încerc să mă smuncesc dar îmi fac mai multe răni la mâini așa că închid ochii. Individul ia bucata de sticlă de pe masă și o pune peste mine. Nu trec câteva secunde și simt o durere în zona abdomenului. Deschid ochii speriat și văd că bucata de sticlă de pe mine era spartă iar cioburi din ea încep să îmi provoace tăieturi. Persoană misterioasă culege toate bucățile mai mari de sticlă și le pune în vasul pe care îl pregătise după care începe să le mărunțească cu ciocanul.
Mă uit mai atent la tricou și văd cum se înroșește în urmă tăieturilor. Individul ia foarfeca și îmi taie tricoul în zona pieptului după care apucă ferm bisturiul din vas. Mă uit atent la el și văd cum pune bisturiul în zona inimii și apasă pe el. Încep să țip de durere. Se oprește, se uită la mine după care face din nou o tăietură și încă una și tot așa de 20 ori. Privirea începe să mi se împăienjenească iar strigătele mele de ajutor sunt tot mai slabe. După ce se asigură că e destul de adâncă tăietura, pune ambele mâini în rană și începe să o despice.
Nu mai suport durerea și îmi doresc să se termine cât mai repede. Apucă vasul cu cioburi într-o mână iar cealaltă o bagă în vas și ia un pumn de cioburi pe care îl introduce în rana din pieptul meu. Simt cum cioburile îmi pătrund în inimă. Ia un al doilea pumn și îl îndeasă în rană, după al treilea, al patrulea și tot așa până a golit vasul. Nu mai pot să fac nimic… simt cum minutele îmi sunt numărate, iar viața se scurge din mine.
Individul se ridică, se scutură de cioburi și pune mâna pe ac și ață. Nu vreau să știu ce îi mai trece prin minte dar aveam o presimțire că știu ce va urma. Introduce ușor acul în partea superioară a rănii și trece orizontal peste aceasta cu ața după care strânge puternic pentru a închide rana. Introduce din nou acul puțin mai jos și iară trece orizontal și strânge și încet-încet îmi coase toată rana.
Odată terminată „operația” persoana misterioasă se ridică și pleacă fără a se uita înapoi. Închid ochii și aștept ca totul să se termine.