Disocierea sufletului
By Andrew Diaconesque

– Nu face asta…
– De ce să nu o fac? Trecutul e trecut. Trăim prezentul.
– Dar știi că nu poți trăi fără trecut.
– Da știu, dar asta nu înseamnă că trebuie să trăiesc mereu cu regrete.
– De ce nu? Trecutul conține episoade care s-au întâmplat și care sunt sigure. Trăiește printre ele; ce rost are să încerci ceva nou și poate e degeaba.
– Asta e. Nu îmi pasă. Eu nu mai stau în trecut. Păstrează-l tu ca eu trăiesc prezentul. Profit de oportunitățile de acum.
– Ești un idiot. Crezi că o sa fie totul bine? O sa fie negru, ca de obicei. Și tot tu o să ieși urat din povestea asta.
– Ești tu așa sigur? De ce trebuie să fii tu așa pesimist? Eu mă duc după ea.
– Mă faci să râd. Îl trimiți după una și îi lași trecutul negru dar sigur pentru o incertitudine?
– Da, chiar asta fac. M-am săturat să îl văd cum trăiește în întuneric și să comanzi tu aici.
– Vezi să nu, eu comand emoțiile aici. Trăiască supărarea și tristețea. De astea are nevoie, nu de chestii draguțe.
– Tu chiar nu înțelegi; ceea ce faci tu îi distruge întreg psihicul. Tu chiar vrei sa îl bagi pe pastile?
– Nu îmi pasă. Atâta timp cât nu e agitat, trăiește în întuneric și își inhibă emoțiile noi o ducem bine, e o legumă perfectă.
– Nu o să te las să faci asta, nu și de data asta, nu și cu ea. Tu știi că abordarea a fost diferită de data asta? Știi ca nu e la fel ca celelalte tipologii.
– Nu-mi pasă, poate fii și zeiță. Și să presupunem că eu nu mă bag; trăiește acum momentul cu ea și după în viitor ce face? Incertitudine.
– Viitorul ține de amândoi. Da, e un risc și există mulți factori dar nu te las să strici ceva ce a început așa frumos.
– Hai pleacă de aici; eu comand și eu spun că totul o să fie monoton și fără sentimente.
– Nu te las să faci asta. O să câștig războiul de data asta și o sa îl trimit la ea… Nu mai blochezi și de data asta emoțiile…