Străinul
By Andrew Diaconesque

Străin am fost în lumea mea,
Străin m-ai considerat tu în a ta.
Străin am fost când am vrut să te cunosc
Străin am fost când am plecat pe jos.

Oricât am vrut să te cunosc,
Găseai motive fără rost.
Ba nu azi,
Ba nu mâine,
Ba nu aici,
Ba nu acolo;
Totul se învârtea în zadar,
În această lume de jar.
Pentru că evitând să trăim acum
Ceea ce ne este scris;
Ajungem să renunțăm la un vis.
Un vis mai mic…
De ce nu mai mare…
Un vis pe care acest străin încearcă,
Și totuși încearcă să-l îndeplinească
Cu riscul s-ajungă pe bolta cerească;
Un astru nemuritor și rece;
Pe care singurătatea nu-l necăjește.
Dar care fiind în lumea lui
E-o pradă a destinutului.

Acest străin îți mulțumește,
Că l-ai trimis pe bolta rece…