O rațiune încâlcită
By Andrew Diaconesque

Încep prin a te-ntreba:
Merită să lupți sau poți abandona.
Privind la tine consider lupta un scop
Ce nu-l va înțelege nimeni, fără puțin noroc.
Și totuși unii spun că e-n zadar,
Dar eu nu pot să renunț la tine;
Ființă minunată care m-a făcut să uit de mine.
Oricât aș încerca să mă-ndepărtez
Durerea mă face să conștientizez
Că locul meu e lângă tine;
Dar eu sunt mic și n-am putere
Să-mi ghidez visele printre stele,
Dar pot totuși să te privesc
Să îți spun ce frumoasă ești;
Cu inima ta pură,
Și lipsită de ori ce strop de ură.
Farmecul tău aparte,
Mă face să te privesc de aproape
Să văd sclipirea sufletului tău,
Să-ncerc să fiu si eu, un zeu…