Drama sufletului
By Andrew Diaconesque

Destin de foc împerecheat în stele
Pământul pustiu îl cere.
Îl cere spre duh, spre infinit
Pământul de lut neobosit…

Interior de vârstă medie
Se aruncă ca un chin,
Eu care pământul nu-l vede
Și totul pare mai senin.

Trupul greu acum…
Se întoarce… și nu piere,
În al lumii val de scrum
Totu-n jur e numai fiere.

Te-am vazut… a fost ciudat…
Sentimentul care a urmat,
Dar nu stiu cum pot descrie
Acea stare de reverie…